Leaşin de Iubire

Si ce-ai sa faci, iubirea mea?
La bunul gand... c-am sa te iert
Ai sa-mi prinzi o pana-n pleoape?
Si-ai sa ma saruti, siret?
Printre umbrele cazute
Peste buza-mi incurcata
Eu sa-ti pun o intrebare
Tu s-o prinzi cu gura-ti toata
Sa imi tremure tigara...
Am s-o scap in parul tau
Ce netoata e iubirea...
Te iert maine
Azi mi-e rau.

Haeresis

...........................................
Şi-n câte Iaduri am să mai ard
Şi-n câte Raiuri am să mai cânt
Să te pot găsi 'ntr-o miercuri
Aşa, pe la ora nouă...
Chiar aicea...
Pe Pământ.

Golanca

• • 
    
    Pierdută în hazardul propriu...
    Ea descurcă destine bizare încurcându-se tot mai tare
    Pe sine...
    Nu-şi cere iertare golanca...
    Din iubire de bine se trezeşte târziu în noapte,
    Se gândeşte tot mai departe,
    Uitând să trăiască în timpul dat,
    Bruscând liniştea cu-adevăruri depline...
    Golanca din iubire de tine e prima la luptă,
    Cu pacea între buze-
    Îţi face cu ochiul ei verde şi războiul apune...
    Pe bune, Golanca din iubire de lume nu cunoaşte sfârşituri,
    Nu trage concluzii deşarte,
    Se mişcă precum o frunză printre alte golance...
    
    Dibace golanca, din iubire de pace!
    
    
    Îmi place 

să freci menta

Să speri, să cutezi
să fii la întâmplare
    pe pământ
se poate oare?
când numai respirând
mai faci o droaie
şi'nc'un rând
    de alte lucruri:
freci o baie, pui patru peşti într-o tigaie,
   te trece'un gând
şi înc'un lucru te apasă
 şi ţi se-ndoaie.

Însingurare

nici luna nu mai stă aprinsă
e'acolo'n colţ aproape stinsă
şi-n ochelarii unui domn
 mai bate seara, cand ţi'e somn
şi omul parcă ar mai sta
când colo, tu, nici n'ai mai vrea.

se uită el, la ceas, se'ntreabă
 să mai stau.. s'o iau la goană...
ea se uită pe hârtie
îi recită o poezie
îi mai cântă peste'un bit
el aplaudă subit

cel cu ochelarul gros
se ridică acum frumos
 cea cu pana de la pix,
se gândeşte "ce la fix"
şi îşi ia un almanah
mulţumindu'i lui Allah

o coteşte înspre noapte
e târziu...şi stă departe...
trece mai apoi la fapte.
 ea'şi aprinde pipa păcii
se afundă'n vraja sorţii
luând o mină de proporţii..

Tristeţea este

Tristeţe e când tu apari... dar nu mai eşti... şi totuşi, vii... nici tu nu ştii
Căci sunt doar ani, trecut-au cu amar şi bucurii
Şi totuşi, vii... şi totuşi vii...

Tristeţe e când dai şi iei, când iei, şi iei, şi spui, şi dai...
Dar n-ai... mai bine taci... şi zaci aici, nici tu nu ştii
Şi totuşi, vii... şi totusi, dai...

Tristeţe e când pleci zâmbind... şi ştiu că minţi... şi stiu că speri
Ai bea o bere... se fac beri...
Şi totuşi, pleci... şi totuşi, speri...

Tristeţe e când mă atingi, când mă îmbrăţişezi că simţi...
Dar eu nu simt, nu pot, nu vreau
Şi totuşi sunt... şi totuşi dau....

Tristeţe e când Dumnezeu... nu mai zâmbeşte către noi...
Căci El ne-a dat... şi noi am spart...
Şi totuşi, e cu noi mereu.

Amin!