Golanca

• • 
    
    Pierdută în hazardul propriu...
    Ea descurcă destine bizare încurcându-se tot mai tare
    Pe sine...
    Nu-şi cere iertare golanca...
    Din iubire de bine se trezeşte târziu în noapte,
    Se gândeşte tot mai departe,
    Uitând să trăiască în timpul dat,
    Bruscând liniştea cu-adevăruri depline...
    Golanca din iubire de tine e prima la luptă,
    Cu pacea între buze-
    Îţi face cu ochiul ei verde şi războiul apune...
    Pe bune, Golanca din iubire de lume nu cunoaşte sfârşituri,
    Nu trage concluzii deşarte,
    Se mişcă precum o frunză printre alte golance...
    
    Dibace golanca, din iubire de pace!
    
    
    Îmi place