joi, 13 octombrie 2011

Însingurare

nici luna nu mai stă aprinsă
e'acolo'n colţ aproape stinsă
şi-n ochelarii unui domn
 mai bate seara, cand ţi'e somn
şi omul parcă ar mai sta
când colo, tu, nici n'ai mai vrea.

se uită el, la ceas, se'ntreabă
 să mai stau.. s'o iau la goană...
ea se uită pe hârtie
îi recită o poezie
îi mai cântă peste'un bit
el aplaudă subit

cel cu ochelarul gros
se ridică acum frumos
 cea cu pana de la pix,
se gândeşte "ce la fix"
şi îşi ia un almanah
mulţumindu'i lui Allah

o coteşte înspre noapte
e târziu...şi stă departe...
trece mai apoi la fapte.
 ea'şi aprinde pipa păcii
se afundă'n vraja sorţii
luând o mină de proporţii..

vineri, 7 octombrie 2011

Tristeţea este

Tristeţe e când tu apari... dar nu mai eşti... şi totuşi, vii... nici tu nu ştii
Căci sunt doar ani, trecut-au cu amar şi bucurii
Şi totuşi, vii... şi totuşi vii...

Tristeţe e când dai şi iei, când iei, şi iei, şi spui, şi dai...
Dar n-ai... mai bine taci... şi zaci aici, nici tu nu ştii
Şi totuşi, vii... şi totusi, dai...

Tristeţe e când pleci zâmbind... şi ştiu că minţi... şi stiu că speri
Ai bea o bere... se fac beri...
Şi totuşi, pleci... şi totuşi, speri...

Tristeţe e când mă atingi, când mă îmbrăţişezi că simţi...
Dar eu nu simt, nu pot, nu vreau
Şi totuşi sunt... şi totuşi dau....

Tristeţe e când Dumnezeu... nu mai zâmbeşte către noi...
Căci El ne-a dat... şi noi am spart...
Şi totuşi, e cu noi mereu.

Amin!