#

Mai întâi am atins coarda sol
Şi apoi, o coardă sensibilă
Nu era altceva decât un trip mai nasol
Cu o oarecare rezonanţă penibilă.

nu are vreun nume

Păi şi se zice că cică-i duios
Destul de abrupt şi tăios ca un os
Smerit la mijloc şi scobit dedesubt
Nu are vreun nume, e dorul pierdut.

E nemilos şi purtat în trecut
De spectre diafane cu suflet pierdut
Se-aseamăn'orbesc unui cântec cules
Din crame cu soiuri din vinul ales.

Îmi spune în treacăt că vama-i e'nchisă
Că-şi vede durerea prin rana deschisă
Că stă pe peron şi aşteaptă..... surprisa !
Apare din zare rotind din batista

E dorul pierdut, mai tot face zarvă
Da' nu ştie el că degeaba-i în stambă
Că n-are vreun nume, nu mi-e cunoscut
E dorul pierdut şi uitat de demult.